Gena de fuziune BCR-ABL1 survine în urma translocației t(9; 22)(q34.12;q11.23). Aceasta presupune juxtapunerea a două gene, respectiv gena BCR (Breakpoint Cluster Region) localizată în regiunea 22q11.23 și proto-oncogena protein-tirozin-kinazică ABL1 (Abelson), localizată în regiunea 9q34.12, cu formarea cromozomului Philadelphia. Acest cromozom a fost descoperit în anul 1960 și este un marker distinctiv al leucemiei mieloide cronice1 (aprox. 95% din LMC2). Rareori, acesta poate fi observat și în cazurile de leucemie acută (aprox. 1.5%). În general, leucemia prezintă cea mai mare rată de mortalitate dintre toate tipurile de cancer. Incidența leucemiei de tip mieloid cronic este de 15-20% din leucemiile la adulți1.
Aberația cromozomială BCR-ABL1 perturbă anumite căi de semnalizare celulară și produc proliferare incontrolabilă, oprirea diferențierii celulare și rezistența la moarte celulară, astfel acumulându-se celule imature în sângele periferic. Mărimea proteinei de fuziune codificată de această genă variază în funcție de punctul de întrerupere a genei BCR1.
Până în prezent, au fost descrise trei regiuni de întrerupere a genei BCR, cu formarea a 3 hibrizi BCR-ABL1: major (M-BCR sau p210 BCR-ABL), minor (m-BCR sau p190 BCR-ABL) și micro (µ-BCR sau p230 BCR-ABL)2.
Transcriptul M-BCR este prezent în multiple cazuri de leucemie mieloidă cronică2, în timp ce m-BCR este asociat mai des cu leucemia acută limfoblastică Philadelphia-pozitivă. Gena µ-BCR are o prezență rară în leucemia mieloidă cronică cu creșterea liniei neutrofilice3.
Detecția unui transcript BCR-ABL se realizează cantitativ, prin izolarea și purificarea ARN-ului mesager, urmată de revers transcriere, pentru obținerea matriței de ADN complementar (cDNA), care va fi folosit în etapa de detecție și cuantificare a secvențelor de ADN țintă cu ajutorul unor primeri specifici.
Rezultatul detecției va fi reprezentat printr-un procent al transcriptului BCR de interes raportat la gena ABL, procent care reprezintă răspunsul molecular al pacienților cu leucemie mieloidă cronică la tratament (inhibitori de tirozin-kinaze – TKI) și care se raportează la o standardizare de bază. Procesul de “Standardizare Internațională” a condus la dezvoltarea unui factor de conversie, care permite laboratoarelor individuale să exprime procentul de transcript BCR-ABL1 la o scală internațională (IS).
Proba biologică necesară pentru efectuarea acestui test este măduva osoasă sau sânge periferic recoltat în 3 vacutainere cu K2/K3 EDTA (A NU se utiliza vacutainere cu heparină!).