Trombofilia este o afecțiune de coagulare accelerată a sângelui, care poate avea o bază genetică, poate fi dobândită de-a lungul vieții ca urmare a activității unor factori externi sau, în mod frecvent, ca urmare a interacțiunii genetice cu mediul. Cel mai adesea, aceasta stimulează apariția trombembolismului venos – acumularea de cheaguri și blocarea vaselor de sânge (perturbare proces de hemostază). Trombofilia congenitală este cel mai frecvent asociată cu două mutații în gena Factorului V Leiden/ proaccelerinei (FV) și gena protrombinei (FII)1.
Tromboza venoasă are o medie a incidenței anuale de aproximativ 1/ 1000 și este mult mai frecventă în rândul adulților. S-a demonstrat că anumite complicații ce apar în sarcină – preeclampsia intrauterină, abrupția placentei, restricția de creștere fetală și moartea fetală intrauterină pot avea cauze necunoscute, însă acestea pot fi asociate cu vascularizația anormală a placentei, constricția vaselor de sânge, coagularea accelerată și cu alte tulburări ale hemostazei tipice trombofiliei ce conduc la o circulație inadecvată a sângelui între mamă și făt. De asemenea, s-a constatat o prevalență mai mare a mutației genei Factorului V Leiden (și altor mutații specifice trombofiliei) la femeile însărcinate cu preeclampsie severă față de cele cu o sarcină normală2.
Mutația genei factorului II – Protrombinei (G20210A/ G20210G>A)
Factorul II al coagulării (protrombina) este precursorul trombinei, produsul de final al cascadei coagulării și mutația genei acestuia produce un dezechilibru între formarea cheagului de sânge și dizolvarea acestuia1. Acesta prezintă a doua cea mai frecventă cauză a trombofiliei ereditare, după cea a Factorului V Leiden. Expresia clinică a mutației 2021G>A FII este variabilă, astfel că mulți indivizi cu mutație heterozigotă sau homozigotă nu dezvoltă niciodată tromboză, în timp ce alții rămân asimptomatici până în perioada adultă. În cazuri rare, trombembolismul apare înaintea vârstei de 30 de ani. Mutația G20210G>A heterozigotă este asociată adeseori cu tromboza în membrele inferioare, tromboza venoasă cerebrală, tromboza hepatică sau tromboza în alte locuri neobișnuite (tromboza venei retiniene). Mutația homozigotă a genei prezintă probabil un risc mai crescut de apariție a trombembolismului venos3.
Detecția mutației Factorului V Leiden (R506Q)
Factorul V Leiden reprezintă tipul patologic al factorului V al coagulării și provine din mutația punctiformă a genei, ce codifică acest factor (R506Q). R506Q este o mutație autozomal dominantă care prezintă o penetranță incompletă, deci nu toți pacienții cu mutație heterozigotă sau homozigotă dezvoltă boala. Mutația genei Factorului V Leiden heterozigotă este cel mai frecvent factor al trombofiliei ereditare la populația caucaziană (1-5%) și al trombembolismului venos (10-20%). Această variantă a mutației crește riscul de tromboză de 7 ori, în timp ce starea homozigotă, care este rară, crește riscul de 20 ori4. De asemenea, deoarece contactul dintre placentă și circulația sângelui matern este crucială, formarea unor trombi (cheaguri) în cazul mamei poate fi riscantă pentru o sarcină, fiind asociată adesea chiar cu pierderea acesteia5.
Anumiți purtători sănătoși ai acestei mutații prezintă risc de a dezvolta una dintre afecțiunile asociate acesteia (în diferite condiții de mediu), care conduc la coagularea accelerată a sângelui și pot evolua de la forme clinice mai puțin agresive la unele intens agresive, putând fi chiar amenințătoare de viață4.
Detecție polimorfisme MTHFR I (C677T) și MTHFR II (A1298C)
Gena 5,10-Metilentetrahidrofolat reductaza (MTHFR) este localizată pe brațul scurt al cromozomului 1 (1p36.22) și poate prezenta două polimorfisme (mutații) frecvente – C677T și A1298C. Polimorfismul C677C poate disturba activitatea fiziologică a genei cu aproximativ 35% dacă mutația este heterozigotă și 70% dacă variantă este homozigotă. 5,10-Metilentetrahidrofolat reductaza (MTHFR) este o enzimă importantă în reglarea metabolizării folatului și homocisteinei, catalizând conversia 5,10- metilentetrahidrofolat în 5-metiltetrahidrofolat. Acesta din urmă este utilizat în transformarea (remetilarea) homocisteinei în metionină. Gena MTHFR conține informațiile necesare sintezei acestei enzime. Genotipul C677C este produs de o conversie în poziția 677 a citozinei cu timina, ceea produce o substituție a aminoacidului valină în alanină, reducând astfel activitatea enzimatică a MTHFR6.
Pe scurt, această variantă a genei produce o acumulare mare de homocisteină în sânge (hiperhomocisteinemie – peste 15 micromoli/L) rareori, excreția acesteia prin urină (homocistinurie) și scăderea concentrație sanguine de folați. Hiperhomocisteinemia cauzată de mutația MTHFR C677C (îndeosebi homozigotă) este asociată cu diferite afecțiuni precum tulburări de coagulare, boli cardiovasculare, diabet, psoriazis, dar și altele7. De asemenea, deoarece metabolizarea folaților poate fi afectată de acest polimorfism, pot apărea malformații congenitale (ex: disturbarea formării sistemului nervos embrionar)6.
Polimorfismul A1298C este mai puțin frecvent decât C677C și este o mutație punctiformă în exonul 7, care produce substituția acidului glutamic cu alanina. Acest genotip a fost rareori asociat cu niveluri crescute ale homocisteinei în sânge, dar varianta sa heterozigotă împreună cu polimorfismul C677T heterozigot pare să aibă o activitate similară mutației C677T homozigot8.
Detecția mutației PAI-1 (polimorfismul 4G/5G)
Gena inhibitorului activatorilor de plasminogen-1 (PAI-1/ serpina 1) conține informațiile necesare sintezei enzimei PAI-1 și este situată pe brațul scurt al cromozomului 7 (q21.3-q22). PAI-1 este o serin-protează cu rol în procesul de fibrinoliză (dizolvare a cheagurilor de sânge) prin activarea și dezactivarea coagulării. Astfel, aceasta inhibă activatorii fibrinolizei (activatorul plasminogenului tisular – tPA și activatorul plasminogenului de tip urokinază – uPA). Polimorfismul PAI 1 4G/5G apare ca urmare a inserției sau deleției de guanozină la nivelul promotorului genei și produce, în general, creșterea nivelului plasmatic de PAI-1. Specific, s-a observat că alela 4G homozigotă crește concentrația de PAI-1, polimorfismul heterozigot 4G/5G produce un nivel intermediar de PAI-1 în sânge, iar alela 5G homozigotă îl scade.
Genotipul 4G/5G scade activitatea fibrinolitică și poate fi asociat (în anumite condiții de mediu) cu risc crescut de trombembolism venos și trombofilie, sindrom metabolic, boli cardiovasculare (ex. ateroscleroză, infarct miocardic), complicații în sarcină (ex. Preeclampsie)9,10,11.
Detecția fiecărei mutații se realizează individual, în mod calitativ
Rezultatul testului este transmis prin statusul pozitiv heterozigot, pozitiv homozigot sau negativ pentru fiecare dintre tipurile mutației.
Testarea moleculară pentru trombofilie se realizează din sânge periferic recoltat în minim 3 vacutainere cu K2/K3 EDTA. (A NU se utiliza vacutainere cu heparină ca anticoagulant).